Guerra muta
Guerra muta E’nna guerra muta, ssa guerra, na guerra cuntru tutta a Terra un si sa chini ll’ha ffatta scoppièari un si sa fina a quanni a fa ddurèari. No mitri, no bummi, no cannuni, u pperduna ne povari e nne patruni, ne giùvani, ne vìacchji e nne quatrèari ne ccuduri, basta ch’i ssenta respirèari. Ppe tti sarbèari, è fèari penitenza, ca ssa guerra ha jjettèatu sentenza; stèari duntèanu, senza n’abbrazzèari, stèari distanti senza ni vasèari. Èame stèar’intra senza caminèari, e d’èame aspettèari, sudu aspettèari chi ssa guerra muta finiscissa mpretta, a vita cume pprima è lla c’aspetta. Maghèari doppi finita ssa guerra muta, potìssimu diri ca a ncuna cosa è sserbuta, maghèari a pportèari pèaci a ssu munnu tra tutti i razzi, amuru e beni funnu. | Guerra silenziosa È una guerra silenziosa questa guerra, una guerra contro tutta la Terra non si sa chi l’abbia fatta scoppiare non si sa finché la fa durare. Non mitra, non bombe, non cannoni, non perdona ne poveri ne padroni, ne giovani, ne vecchi e ne ragazzi, ne colori, basta che li sente respirare. Per salvarti, devi fare penitenza, questa guerra ha emanato sentenza; stare lontano, senza abbracciare, stare distanti, senza baciare. Dobbiamo stare dentro senza uscire, e dobbiamo aspettare, soltanto aspettare che questa guerra silenziosa finisca in fretta, la vita di prima è la che aspetta. Magari dopo finita questa guerra silenziosa, potremmo dire che a qualcosa è servita, magari a portare pace su questo mondo tra tutte le etnie, amore e bene profondo. |